Cand m-am indragostit de muzica aveam doar cativa ani. Si in afara de lautarii pe care ii auzeam la tara (la bunici, in Oltenia) aveam doua benzi si un magnetofon. Cu siguranta le mai am si acum prin vreun dulap.
Ma invatase taica-miu sa le montez, sa le intorc si sa curat cu spirt magnetofonul. Si asta faceam toata ziua. Le ascultam in Heavy Rotation.
Aveam un Majak 203 - un sunet extraordinar: bass bun si medii. Nu stiu cum, dar sunetul acela de banda nu l-am mai gasit niciunde. M-a fermecat, inca de copil. Cel mai frumos sunet pe care l-am auzit in viata mea.
A-ha - Crying in the rain era una dintre piesele de pe acea banda. Imi placea foarte mult.
vineri, 5 martie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
d-asta aveam si eu....ai dreptate...se auzea super fain. imi placea super mult sa apasa si sa rotesc toate butoanele, mi se parea fascinant:))
RăspundețiȘtergeredin pacate al meu s-a stricat :(
al meu inca e in functiune
RăspundețiȘtergereSa zic si eu 3 vorbe(prostii ca-s mai multe). Si tata era "cu" muzica. Avea un magnetofon "Rostov 105" suna demential, mi se ridica paru pe mine cand ma gandii:). Spre deosebire de tine am fost mai norocos, aveam mai multe benzi(Abba, Rod Stewart-concert, Janis Joplin, Bee Gees, si multe altele...aaa preferatii mei Queen-We will rock you(nu am mai auzit de atunci claritatea pe care o scotea Rostovu:(...) Toate cele bune!
RăspundețiȘtergereP.S. E inca functional
A.Grecu